Galerie de imagini cu copyright
Concluzii temporare
Voi începe cu parafrazarea unui autor vechi recunoscut, dar nu la noi cel mai probabil, care scria
"Ce este viața decât o serie de prostii și nebunii inspirate? Totul este să nu pierzi o cazia pentru că ele nu apar în fiecare zi."
În privința asta, spontaneitatea m-a cam pierdut pe mine în fiecare zi. Aproape.
Existența mea, o curbă non-gaussiană prin excelență. Repetiția transformată în noutate fără să transgresez limitele logicii prea mult.
Mi-a displăcut și-mi displace lăudăroșenia și indiscreția ridicată la rang de triumf.
Creativitatea? Un concept vag pe care mulți cercetători au încercat să-l definitiveze și au redus-o la vechiul concept de gândire creativă.
În anul 2026 nu putem ignoră generativitatea IA.
"IA generativă a avut un impact semnificativ asupra practicilor creative, determinând o reconsiderare fundamentală a ceea ce constituie creativitatea. În mod tradițional, creativitatea a fost înțeleasă în principal că o capacitate umană modelată de contexte istorice și culturale, iar apariția IA generativă a determinat o reexaminare a limitelor conceptuale și a statutului epistemologic al creativității.", că să citez un japonez dintr-un articol publicat în 2026.
Pentru că nu doresc să se transforme într-un articol despre creativitate, sintetizez prin a spune că mă aștept neasteptand nimic, totuși că viitorul să mă surprindă că de fiecare dată.
Nu discut valența emoțională.
Mă bazez pe tendința înnăscută și netransformată de a nu critică prea dur unii oameni din prezentul provizoriu și din trecut.
Cine rămâne, rămâne. Cine pleacă, pleacă. Te vei întreba precum mine, poate dacă chiar a plecat.
O întrebare fără răspuns.
Galerie de imagini cu copyright
Prima zi
Ora 8 a.m. și -4°C, dar nu asta conta.
Ca persoana matinală care sunt, am fost și proiectez că voi rămâne, am crezut că am trăit halucinația primă a mediului exterior care s-a dovedit imediat că a fost cea mai reală viziune.
Soarele inunda grădinile, terasele, oamenii. Bine, oamenii nu acum pentru că se înțelege că la această oră de primă zi din ianuarie ei sunt într-un somn prelung și hipertermic.
O zi care pare a fi primul simbol al unei zile colorate, poate a unui an asemenea, ar putea gândi cineva optimist convins.
Cerul, fără nori.Doar o tablă albastră impenetrabilă. Fără pernuțe pufoase care ar putea locui intrarea în vise. Este de o solemnitate de intelectual din vremuri trecute pentru că acum... Nu mai este la modă, nu poate concura cu omul oarecare de pe tiktok, insta etc.. Dar nu aceasta este tema.
Să menținem ochii în albastrul infinit ca-tr-un fel de meditație spontană și să uităm Totul.
Să oxigenam plămânii cu aerul încă pur al încă unei dimineți câștigate în haosul timpului.
Galerie de imagini cu copyright
Interior
Viața este imprevizibilă orice ipoteză ar emite oricine, chiar cel mai bun statistician pentru cel mai exact domeniu care nu este omul.
Când crezi că relaxarea și ușurința vor fi momente prelungi transformate într-o fericire îndelungată (visul prezentului secolului acesta) schimbarea este demult cu un pas înaintea ta.
Și atunci încep drumul și lupta interioară de transformare.
Pentru a câta oară? Nu se știe, nu a ținut nimeni evidența.
Să presupunem că situația generatoare de stres, de gânduri nu dintre cele mai realiste și nici benefice pentru nimeni se finalizează (cel puțin temporar) cu o mare surpriză.. placută.
Este greu să nu creezi simbolistica pentru marea surpriză neașteptată cu precădere când cunoști istoricul trecutului experiențelor asemănătoare.
Și viața merge mai departe cu speranță pentru că altfel ...
Galerie de imagini cu copyright
Vară din nou, dar altfel
Zile prea albe cu avânt nebun,
Nopți și mai albe ale cronicilor fără somn.
M-aș agăța de o suflare de vânt, dar unde este?
Aș vrea să distrug cronometrele virtuale și previziunile meteo care induc prea multă panică, mai multă decât poate încăpea într-un creier într-o secundă.
Demult simțeam că vorbeam cu iarba fără cuvinte mai mult pe limba ei decât a mea chiar de la depărtare.
Dar vara-i vară și soarele-i nebun. Adaptarea este cheia pentru cine nu a pierdut-o demult și o mai poate regăsi, totuși.
Identitate fluctuantă
Am fost și sunt martoră la mascarada socială a oamenilor obsedați de statut, recunoaștere, grandoare. Cred că nu m-am molipsit prea mult neștiind dacă acesta este un lucru bun sau rău. Oricum o mare nevoie generalizata de incluziune (la ce?) pare noul adevăr.
Normalitate?
Normalitatea este o curbă gaussiană sfidată de varietate.
Oricum ar fi , uitându-mă la viața oamenilor Mari nu am avut a admira, aprecia prea multe în goana lor pentru mai mult, și mai mult fie că sunt conștienți sau nu. După ce atingi vârful (dacă, deși noile vârfuri sunt cam jos și iluzia îmbracă aproape totul),singurul vârtej va fi în jos. De-asta visul lui mai mult, tot mai mult.
Nu doresc să cad nici în capcana proustiană a căutării timpului pierdut deși M. Proust îmi decorează și nu doar, biblioteca și să fac comparații desuete cândva.
Grandomania evoluează cu o anumeimpozanță perceptibilă de la distanță mai ales printr-o sobrietate și lipsa zâmbetului la care se aaugă numărul cămășilor cu funde și dantele ori cu cravate sau cu cămășile negre pentru presupușii neconvenționali și cu nivelul de influență socială.
Este un mare mister simplitatea care adesea se confundă cu reductionismul care social, de cele mai multe ori, nu echivalează nicidecum cu frumusețea spiritului și nici a intelectului.
Este greu să fii simplu într-o lume a aparențelor. De-a lungul istoriei analizând, nu este-n general mai nimic nou.
Până acum îmi este clar că titlurile, statutul dobândit shimbă oamenii irevocabil. Sper să nu fie un bias personal de interpretare și sper într-un viitor care să-mi infirme credința aceasta deși....
Galerie de imagini cu copyright
Undeva departe
Am renunțat la "acum, aici" și m-am predat unui "atunci,acolo" provizoriu care a devenit temporar noul "aici, acum".
Vremea nu părea o alegere înțeleaptă pentru a pleca în munți, dar călătorul nu este înțelept ci visează să devină înțelept călătorind.
Am plecat deci cu vijelia în gând imaginandu-mi trăsnete deasupra capului. Mai mult de câteva picături fugare de ploaie și o lumină ușor înnorată, translucidă care mai mult a ajutat fotografia, nu a fost.
Fotografia pentru mine este un ochi dublu de percepție, deși nu prefer imaginea în detrimentul cuvintelor. O complementaritate este ok.
M-am rotit interior și fizic pe traiectoria serpentinelor care puteau ameți pe aproape oricare profan al acestor drumuri.
Am amuțit de n ori la percepția vârfurilor ascuțite deși erau aceleași generalmente.. vârfuri montane.. percepute de de multe ori anterior.
Spațiul parcă îmblânzit puțin de muzica unor păsări care păreau că zburau continuu.
În interiorul hotelului am întâlnit alt spațiu care mi s-a părut prea sobru pentru amplasare. În fine, oamenii doresc centre spa în munți.
Dimineața, ca persoana prea matinală care sunt, am deschis geamul și am respirat aerul ozonat și rece al pădurilor din înălțimi care mi-a umplut plămânii și m-a trezit complet.
Galerie de imagini cu copyright
Viața ca florile
Flori de cireș, de măr, de piersic, de păr, etc.
Schimbarea este precum florile de primăvară cu parfum subtil, dar schimbarea poate să șocheze prin directețea ei într-un mod nu chiar subtil.
Poate fi subtilă doar dacă o prevezi, intuiești, sau o aștepți demult. Altfel, nu. Dar chiar chiar și așa..
Nici nu te aștepți la ea. Dar trece la fel ca florile, oamenii, rolurile. Aceeași scenă, alți actori.
Nu fii uimit.Bucură-te de fiecare dată când îți permite viața!
Galerie de imagini cu copyright
Jurnal de călătorie
Am călătorit până acum și va urma, cât am putut. Nu a fost nici prea mult, nici prea puțîn. Călătoria și drumul le-am resimțit ca pe un fel revelații-transe și nu le-am grupat unui scop obiectiv. De exemplu, profesional sau vizite. Și nu voi face această nici în viitor.
Vor urma tot atâta timp cât voi putea, recunoscând relativitatea acestei sintagme.
De la mare la munte am cunoscut tot atâtea variații ale comportamentelor umane pe cât de diferit și surprinzător a fost relieful.
Nu pot spune că înțeleg prea bine oamenii care nu doresc să călătorească exceptând comoditatea ca moiv, dar nici nu prea încerc.
Recomand călătoriile îndividuale cu o atenție concentrată pe drumul parcurs introspectiv. nu de grup, pentru o experiență a interacțiunilor grupale (doar dacă nu ești monografist sau sociolog).
Galerie de imagini cu copyright
Poveste de iarnă
M-am așezat în spatele ferestrei sau în față ei, depinde ce rotații spațiale decizi să faci, ca să contemplu spectacolul unei ierni întârziate, dar prezente.
De ce nu am plecat în călătoria vieții mele sperând să întâlnesc ce nu am mai întâlnit? Sau la o plimbare, schi, bulgări aruncați în aer care să se amestece cu aburii respirației?
Poate că nu vei crede, dar eu pot viziona de la fereastra mea tot ce îmi închipui și nu îmi închipui că și cum aș fi la cel mai de lux resort spa & schi montan și mai mult de atât.
Nu doresc să contrapromovez astfel de locuri turistice de mare valoare (am avut o luptă internă dacă să inserez sau nu ghilimele )deși ..
Cred că peste tot vata de zahăr din pomi, curburile alunecoase și abrupte sau frigul au același gust și imagine.Sunt în general la fel. Deja îmi închipui sprâncene ridicate și certitudini că nu am călătorit cu adevărat.
Ceea ce face diferite circumstanțele de mai sus sunt doar impresii subiective. Este mintea ta, poate un pic snoabă, iluzia necunoscutului, narcisismul posibil și grandoarea de a ști că ai mers în vacanță într-un loc extravagant, special și puțin accesibil majorității oamenilor.
Totuși, nu neg beneficiile relative ale călătoriilor, dar limitate temporar ca o pseudoterapie.
Galerie de imagini cu copyright
Drumul
Conceptul de "drum" este explorat în diferite contexte.
În literatură, este examinat ca un cronotop, reprezentând atât dimensiunea spațială, cât și cea temporală în lucrările românești.
Din punct de vedere istoric, "Drumul Regelui" a jucat un rol semnificativ în conectarea satelor pastorale din Transilvania, impactând economiile locale și practicile de creștere a oilor.
În arheologie, studiile recente s-au concentrat pe drumul și fortul roman de la Copăceni, subliniind importanța acestora pentru nominalizarea Patrimoniului Mondial UNESCO și proiectele de construcție a autostrăzilor
Utilizarea metaforică a drumuluieste evidentă în discuțiile despre emanciparea femeilor în timpul comunismului românesc timpuriu, unde Partidul a descris-o ca pe o călătorie de la opresiune la libertate.
Aceste perspective diverse evidențiază semnificația multifațetă a "drumului" în cultura, istoria și societatea românească.
Adaug perspectiva psihologică și personală a conceptului "drum".
Drumul este fie interior măsurat subiectiv în energia rezolvării misterelor și câtorva neputințe, oameni întâlniți, fie exterior măsurat obiectiv în număr de pași, curburi, oameni întâlniți și răscruci de drum.
La mine, aceste două tipare se suprapun de multe ori. Nu spun că mă ajută să mă autodescopăr de fiecare dată deși acesta ar fi obiectivul., ca și cum așa mai avea multe de aflat despre mine.
Uneori merg înainte fără să privesc înapoi și fără a întrezări un final anume. Cted că cesta este cel mai dificil drum.
Vara
Vara este un extaz tmporar în labirintul timpului. Un climax al simțurilor atunci când totul pare că se usucă. Dar, ca multe altele, trece, este gândul care liniștește o ființă mai degrabă pluvială decât solară.
Dar acum, când când curge cerul cu norii lui translucizi intrezaresti întrebări demult neadresate sau poate niciodată.
Nu aștept răspuns decât la una.
De fiecare dată când plouă mă gândesc "oare ce curge de sus odată cu apa? Care este misterul cerului și al norilor și ce se află acolo sus unde privirea mea se urcă adesea. Mi se va dezvălui și mie sau doar inițiaților celești? Adică?!, se intreabă o parte de creier din mintea din mintea mea. Oh, metamintea? Fără elucubrații din acestea, acum. Altădată..
Misterul? Este o fantasmagorie a minții și o fascinație universală. Doar eu și fiecare putem să-l construim și-l susținem doar atât cât nu ne înfricoșează incertitudinea.